Mărturisiri – Angelica Pagu

Angelica Pagu este alături de Rodica Postolache protagonista expoziţiei de pictură, ce a avut loc la Galeria de Artă „Dava 77” din Piatra Neamţ, între 20.10. 2014-1.11. 2014.

Venită dintr-o lume a ştiinţelor medicale şi proaspăt absolventă a Institutului de Arte „George Enescu” din Iaşi, este actualmente înscrisă la un masterat, la aceeaşi facultate.

Doamna Angelica Pagu încearcă să fie prin pictura sa, în asentimentul lui Marcel Proust, care îi compara pe artişti cu nişte „ fluvii care se revarsă în mare”. Lucrările prezentate în expoziţie suntt revărsări de culoare şi de sentimente exprimate prin intermediul picturii de peisaj,

Atentă la stările sufleteşti pe care i le-au dăruit diferitele peisaje din multele peregrinări ale artistei, amintim mai ales peisajele de la Balcic, locuri atât de dragi sufletului artistei, locuri ce mai păstrează încă amintirea reginei Maria. Artista încearcă să respecte tradiţia picturii ieşene de peisaj, care s-a exprimat şi prin pictura lui Octav Băncilă, Victor Mihăilescu Craiu, Corneliu Ionescu, Alexandru Podoleanu şi mulţi alţi. Să nu uităm că la pictorii mai sus amintiţi, pictura este o pictură impresionistă, de cele mai multe ori spontană, în care griul este regina culorilor. Şi în pictura Angelicăi Pagu reîntâlnim mesajul griului ieşean încărcat parcă de nostalgii şi sensibilităţi rafinate.

Angelica Pagu este după cum mărturisea, mereu atentă la dozajul culorilor.

În căutarea acelui „farmakom universal”, mereu răzbătătoare şi curioasă, artista ne dezvăluie în această expoziţie câte ceva din liniştea mării, câte ceva din liniştea locurilor sale.

Artista este o iubitoare a naturii şi a sacralităţii locurilor pe care încearcă să le înţeleagă folosind game cromatice utilizate şi de pictorii rococo-ului francez, în pictura cărora, rozurile, griurile, violeturile şi turcoazul îşi readuc valorile expresive. Nume precum Watteau, Fragonard şi nu în ultimul rând Bonnard, sunt principalele surse de inspiraţie ale artistei.

Folosirea griurilor colorate ne duce cu gândul la contrastul de cantitate teoretizat şi introdus în didactica de specialitate, pentru prima dată, de Johannes Itten şi considerat de acesta un fel de poartă prin care poate fi exprimat limbajul secret al artelor şi strălucirea culorilor. Raportul dintre culori, peisaj şi stări sufleteşti reprezintă rigoarea, dar şi gingăşia unui suflet ce şi-a închinat viaţa întraajutorării semenilor şi vindecării acestora trupeşte, aceasta realizată şi prin intermediul cultivării unei sensibilităţi mereu aproape de ceea ce artista numea „alchimia proprie fiecărui artist”.

Prof. dr. Gheorghe Cuciureanu