Piatra Neamţ

Denumit în trecut, de către mulţi admiratori, „Perla Moldovei“, oraşul Piatra-Neamţ tinde să devină, astăzi, dacă nu o capitală culturală asemenea Iaşiului, cel puţin o intersecţie binecuvântată, în care păstrarea vie a tradiţiilor se confruntă cu perspectivele europene ale prezentului.

Vestigiile arheologice găsite în zona Neamţului, monumentele istorice din piaţa centrală a oraşului şi conservatorismul specific populaţiei autohtone fac din oraşul situat la poalele muntelui Pietrica, în primul rând un centru viu al trecutului dar şi „un adăpost de viaţă arhaică” (N.Iorga).
Încă din secolul I al erei noastre, istoricul Ptolemeu amintea în lucrarea sa „Geographica”, de existenţa unei puternice aşezări omeneşti situată în această zonă, numită Petrodava. Ruinele cetăţii dacice de la Bâtca Doamnei şi urmele arheologice găsite pe Cozla amintesc încă de continuitatea vieţuirii pe aceste meleaguri.

Epoca lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi anii 1498 şi 1499 au marcat construirea Turnului-clopotniţă şi a Bisericii Domneşti, astăzi aflate în piaţa centrală a oraşului. Lângă aceste faimoase monumente ale oraşului, domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt a construit, în aceeaşi perioadă istorică, o frumoasă Curte domnească. Astăzi, rămăşiţele Curţii domneşti pot fi văzute în jurul Catedralei „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” şi în jurul Colegiului „Petru Rareş”. Ruinele Curţii domneşti şi întregul complex arhitectural mai amintesc încă de victoriile repurtate de către domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt pe câmpul de luptă, numit din această cauză, de către papalitate „Atletul lui Hristos”.

Până în 1859, Piatra-Neamţ a fost cunoscut cu numele de „Piatra lui Crăciun” sau „Camena” (piatră, în limba slavonă). Unirea provinciilor româneşti care s-a produs graţie dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor atât la Iaşi cât şi la Bucureşti, a generat şi uniunea administrativă a celor două principate româneşti, Valahia şi Moldova.

Prezentul nume al oraşului provine din acea perioadă. A fost numit Piatra-Neamţ probabil pentru a ne aduce aminte că ne aflăm în apropierea celei mai mari şi importante mănăstiri construite în timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Mănăstirea Neamţ dar şi pentru a-l diferenţia de o altă localitate denumită, de asemenea, Piatra, şi care a căpătat, tot din acea perioadă, numele de Piatra-Olt. Vechiul Kogaion (Ceahlăul de astăzi), sfântul munte al geto-dacilor, străjuieşte oraşul spre vest, ca o efigie a eternităţii.

Anul 1832 marchează construirea primei şcoli oficiale a oraşului, iar 1871 este anul înfiinţării primului teatru local, clădirea actualului Teatru al Tineretului fiind construită în anul 1958. în contemporaneitate, oraşul se vrea a fi un spaţiu al modernităţii şi al turismului. Telegondola şi noile construcţii, multe dintre ele cu specific cultural şi educaţional vor să devină noii piloni ai modernităţii.